De la mijlocul secolului al-IX-lea, Irlanda, Scoția și Anglia au devenit obiective majore pentru vikingi.Era într-o zi din luna iunie a anului 793 e.n. Călugării de pe mica insulă Lindisfarne, aflată în largul coastelor comitatului Northumberland (Anglia), îşi vedeau liniştiţi de treburile lor, fără să bage de seamă că nişte corăbii joase, elegante, se apropiau cu viteză de ţărm. Corăbiile au înaintat uşor până pe plajă, iar din ele au sărit jos nişte bărbaţi bărboşi, cu o înfăţişare fioroasă, ţinând în mâini săbii şi topoare. Ei s-au îndreptat în fugă spre mănăstire şi i-au atacat pe călugării înspăimântaţi, făcând un mare măcel. Piraţii au jefuit mănăstirea, luând aurul, argintul, bijuteriile şi alte comori. Apoi au dispărut în largul Mării Nordului, de unde au şi venit.Aceşti jefuitori au atras atenţia popoarelor din Europa, marcând astfel începutul epocii vikingilor. Nu peste mult timp, vikingii au stârnit atâta groază, încât în toată Anglia se putea auzi rugăciunea: „Scapă-ne, Doamne, de furia oamenilor nordului!“.
Ei au fondat în Irlanda primele orașe comerciale: Dublin, Waterford, Wexford, Wicklow și Limerick, și au utilizat baza lor de pe coasta irlandeză pentru a lansa atacuri în Irlanda și în Marea Irlandei și în Anglia.În valul de atacuri vikinge în Anglia după 851, doar un singur regat - Wessex - a fost capabil să reziste cu succes. Armatele vikinge au cucerit East Anglia și Northumberland și au dezmembrat Mercia. Renunțând la Wessex, danezii s-au stabilit la nord, într-o zonă cunoscută sub numele de "Danelaw".Mulți dintre ei au devenit fermieri și comercianți și s-au stabilit la York, ca un oraș de frunte mercantil.
Ragnar Lodbrok, spaima Angliei
Conform vechilor saga, adică povestiri eroice scandinave, dar şi a două cronici importante din veacurile întunecate ale Evului Mediu,Ragnar Lodbrok, probabil un norvegian, este descris ca un războinic semi-legendar.Cum Insulele Britanice, Anglia, Scoţia şi Irlanda de astăzi, erau împărţite în regate conduse de regi cu puteri limitate şi care se războiau între ei pentru avere,Ragnar i-a bătut pe saxonii din Anglia, impunându-le un tribut consistent.A avut mai multe soţii şi mulţi fii. Ragnar Lodbrok ar fi murit, spune ”Gesta Danorum”, în urma unei expediţii dezastruoase împotriva englezilor din Northumbrya. Ragnar ajuns la o vârstă venerabilă cade în mâinile regelui Aella şi este aruncat într-o groapă cu şerpi veninoşi.Mușcat și muribund, Ragnar amenință cu răzbunarea fiilor lui.
Conform vechilor saga, adică povestiri eroice scandinave, dar şi a două cronici importante din veacurile întunecate ale Evului Mediu,Ragnar Lodbrok, probabil un norvegian, este descris ca un războinic semi-legendar.Cum Insulele Britanice, Anglia, Scoţia şi Irlanda de astăzi, erau împărţite în regate conduse de regi cu puteri limitate şi care se războiau între ei pentru avere,Ragnar i-a bătut pe saxonii din Anglia, impunându-le un tribut consistent.A avut mai multe soţii şi mulţi fii. Ragnar Lodbrok ar fi murit, spune ”Gesta Danorum”, în urma unei expediţii dezastruoase împotriva englezilor din Northumbrya. Ragnar ajuns la o vârstă venerabilă cade în mâinile regelui Aella şi este aruncat într-o groapă cu şerpi veninoşi.Mușcat și muribund, Ragnar amenință cu răzbunarea fiilor lui.
Ultimele cuvinte ale lui Ragnar au fost un avertisment la adresa regelui saxon,că moartea sa va fi crunt răzbunată.Cunoscuta si ca Marea Armata Pagana, ea a fost o coalitie de razboinici nordici din Danemarca, Suedia si Norvegia. Invazia a avut loc in 865 asupra celor patru regate care formau Anglia in acel moment. Daca pana atunci raidurile nordicilor erau bazate pe strategia “loveste si fugi”, de data aceasta lumea “civilizata” a tremurat cu adevarat in fata maniei scandinave. Distrugerile au durat 14 ani si numarul lor nu poate fi estimat. Au navalit in York si Londra si nu au iertat niciun regat. |
|
Frații Iwar, Siward și Bjorn, având 400 de nave și mulți războinici, l-au învins pe Aella, l-au capturat și i-au tăiat pe spatevulturul, Aella murind în chinuri. Vulturul „tăiat” pe spate se obținea prin tăierea coastelor, de lângă coloană, și îndoirea lor în exterior, astfel încât să semene cu niște aripi deschise. Pe rană și pe plămâni se presăra sare.
Prin anul 1000 d.Hr., principalul val migrator a luat sfarsit, iar Scandinavia insasi era pe punctual de a se integra in Europa crestina. Totusi, statele scandinave au ramas mari puteri, iar regii danezi au condus Anglia intre anii 1013-42. In 1066, Harold al III-lea, un pretendent norvegian la tronul englez, a fost rapus in lupta de la Stamford Bridge, dar un descendent normand al vikingilor, Whilhelm Cuceritorul, a devenit rege cand, 19 zile mai tarziu, l-a infrant pe regale Harold al Angliei in lupta de la Hastings.